I Don't Believe In Fairy Tales

life = risk

2008-05-29T17:59:00.002+03:00

Secretul

2008-05-03T23:20:00.004+03:00

"Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, intreg Universul conspira la realizarea lui". Probabil suna a replica luata din una din cartile lui Coelho.
Conform filmului "The Secret", se pare ca exista si o explicatie stiintifica: legea gravitatiei.
Cum functioneaza? Daca iti doresti un lucru si te focalizezi asupra lui, il atragi in viata ta. Desigur, se intampla si invers: atragi cu aceeasi forta si ceea ce urasti… doar pentru simplul fapt ca iti focalizezi atentia in acea directie.
Nu voi comenta partile bune sau rele ale filmului, sau mai bine zis, ale documentarului.
Este o pledoarie pentru gandirea pozitiva. Tu creezi lumea in care traiesti.
Intotdeauna am stiut ca e mai bine sa ai un gand pozitiv decat unul negativ sau ca exista o oarecare legatura intre ceea ce simti, ceea ce gandesti si ceea ce atragi.
Legea gravitatiei spune că vei atrage oportunităţi şi ocazii… însă fără o acţiune imediată şi consecventă, acestea vor trece pe lângă tine…
Secret? Nu e niciun secret. Pentru inceput, indrazneste sa visezi!

Ca 2 unde intr-o faza...

2008-04-17T18:16:00.005+03:00

Vrei sa fii my best friend? Chiar vrei asta? Chiar crezi ca poti?
Iti spun eu atunci ce trebuie sa faci: sa ma asculti atunci cand rad, atunci cand plang, chiar si atunci cand nu iti dai seama daca rad sau plang.

Sa nu imi dai sfaturi pe care nici tu nu le crezi sau nu le aplici.

Sa ma astept intotdeauna din partea ta la o parere sincera si obiectiva, oricat de critica ar fi ea.
Sa ne intelegem din priviri, sa stii ce cadouri mi-ar placea sa primesc.

Sa ne influentam dar sa nu copiem.

Daca ne vedem rar, sa vorbim la telefon des. Daca ne sunam des, sa ne vedem rar.

Sa iti cunosc jumatatea (e important pentru mine chiar daca nu crezi asta).

Sa fii alaturi de mine indiferent ce decizie iau.

Sa imi prezinti si alt mod de a vedea viata si sa ai argumente, evident! :)

Sa avem cel putin un mic secret al nostru...asa, ca sa ma simt putin mai speciala.

Sa nu-mi ascunzi nimic, nimic ce crezi ca m-ar interesa dar m-ar distruge daca as afla.

Cu siguranta, eu voi face mult mai mult pentru tine!

Let me think, let me think!

2008-04-08T00:11:00.003+03:00

Daaaa, e frumoasa leapsa de la Adelaida! Se pare ca de data asta nu trebuie sa spun ultimul gand, ci ultimele 8!

1. cu ce oare ma imbrac la ziua mea?? :)))))
2. maine trebuie sa semnez contractul pentru team building
3. parca as schimba culorile blogului
4. wtf! messenger-ul ma arata tot timpul idle!
5. primavara=vremea schimbarilor...
6. maine imi vine mp3 playerul
7. nu mai pleaca musafirii astia nepoftiti sa pot adormi :(
8. sa dau leapsa mai departe?

Pam-pam!

Mai bine sa-i ascultam pe parinti

2008-04-01T17:55:00.003+03:00

“Mama-mi spunea candvaaaa, sa deschid bine ochii…e o lume reaaaa, Dar nu-mi pasa!”

Mai stii versurile?
Imi aduc aminte de cate ori mi se spunea ca sunt prea naiva si increzatoare, iar eu de atatea ori spuneam convinsa fiind, ca nu conteaza, ca nu pot privi cu scepticism pe toata lumea si ca e normal sa acord prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. Inca mai acord o sansa fiecaruia, dar m-am lovit de atatea ori de rautatea si indiferenta celor din jur incat imi place sa cred ca-i pot recunoaste din timp si astfel reusesc sa ma feresc la timp de ei. Sau nu! :) Inca mai sunt naiva. Se intampla destul de rar sa cunosc un om cu care am chestii in comun si cu care sa ma inteleg, incat am impresia ca imediat putem deveni buni prieteni si ca nu imi va putea face rau.

Chiar si prietenii sunt rai. Sau cel putin cei pe care-i consideri prieteni. Ii accepti asa cum sunt sau te gandesti ca asa a fost conjunctura, ca poate vei reusi sa-i schimbi, ca poate cu tine va fi altfel.

Te gandesti ca daca vei face si tu la fel cu altii vei deveni imun si nu vei mai suferi? Nimic mai fals, nu faci decat sa fii o veriga intr-un lant al rautatilor.

Am folosit de prea multe ori cuvantul rau. De fapt, lumea nu este rea. Lumea este mult prea ocupata sa isi traiasca viata incat nu mai are timp sa menajeze pe fiecare. Si crede-ma, nu iti poti trai viata gandindu-te la binele tuturor. Pur si simplu nu poti! Involuntar faci rau altora in goana dupa propria satisfactie. Realitatea este ca gandim diferit, avem interese si sentimente diferite.

Mai bine-i ascultam pe parinti.

Mi-am dat seama

2008-03-18T14:29:00.002+02:00

Mi-am dat seama ca vad lucrurile altfel. Mi-am dat seama ca nu imi mai place sa vorbesc cu orele la telefon, ca prefer sa ies la o bere decat sa ies in club, ca prietenii nu reusesc intotdeauna sa ma inveseleasca. Mi-am dat seama ca trebuie sa zambesc no matter what deoarece problemele nu se rezolva daca stau suparata si nimeni nu doreste sa aiba de-a face cu o persoana morocanoasa. Mi-am dat seama ca nu poti sa faci pe cineva sa te iubeasca, dar poti sa fii o persoana iubita. Mi-am dat seama ca exista prietenie adevarata si la distanta. Mi-am dat seama ca doi oameni pot privi acelasi lucru dar pot vedea ceva total diferit. Mi-am dat seama ca pot sa plec dimineata vesela la serviciu, daca ascult cateva melodii preferate. Mi-am dat seama ca apreciez mult mai mult lucrurile pe care le fac mai rar, caci ceea ce e mult strica. Mi-am dat seama ca sunt mai reflexiva, ca imi place acasa, ca imi place sa fac poze. Mi-am dat seama ca am inceput sa apreciez oameni pe care ii ignoram. Mi-am dat seama ca o discutie cu un baiat ma face sa realizez mai multe decat o discutie cu o fata, ca exista persoane care ma fac sa nu ma simt in largul meu, ca inca mai rosesc. Mi-am dat seama ca imi place sa ma duc singura la shopping, ca imi place sa cumpar cadouri. Mi-am dat seama ca imi place sa vorbesc cu straini, ca imi place sa pun intrebari ciudate si sa trag concluzii, ca imi schimb starea de la o secunda la alta, ca fac compomisuri. Mi-am dat seama ca fiecare are alt mod de a arata ceea ce simte si nu judec pentru asta. Mi-am dat seama ca ma maturizez.

21 de cuvinte.

2008-03-11T13:29:00.003+02:00

Am preluat ideea de la Tudor Chirila si am intrat in joc. Pentru ca intr-adevar vorbim mult prea mult si nu ne mai intelegem. Desi ma asteptam sa fie mai greu, cele 21 de cuvinte s-au evidentiat imediat in mintea mea si uite ce a iesit :

Prieten
Joc
Muzica
Ochi
Turcoaz
Vulnerabil
Pinguin
Curiozitate
Dezordine
Fluture
Zambet
Dilema
Amintire
Adevar
Blog
Atingere
Alunitza
Intrebare
Senzatie
Satisfactie
Subtil

Care sunt cele 21 de cuvinte ale tale?

Weekend la munte

2008-02-25T17:33:00.001+02:00

Un weekend la munte. L-am dorit, l-am planuit, l-am petrecut. Simplu, doar eu si Sabina in cautarea unei oaze de liniste…
Pe scurt: peisaj superb, camera frumoasa, pijamale, mancare buna, un pahar de vin rosu. A fost frumos. Nu de ajuns incat sa ma intorc cu forte proaspete dar am venit relaxata.
Ordine in ganduri? Plan de dezvoltare personala? Neah, nici nu am vrut sa aud de asta. Liniste totala. Pana atunci : inteleg si doresc sa merg mai departe !

Si ce va urma?

2008-02-16T23:08:00.002+02:00

Mi s-a pus o intrebare...In ce timp traiesti? In trecut, prezent sau viitor? Si am raspuns ca traiesc in secunda urmatoare, in viitorul imediat apropiat. Asta nu inseamna ca sunt o persoana calculata si ca ma gandesc la consecintele actelor mele.
Este vorba despre placerea de a anticipa ce se va intampla in secunda urmatoare, de a anticipa faptele celorlalti. Este ca un pariu cu tine insuti...situatia este atat de previzibila? Il cunosti atat de bine pe celalalt incat sa stii care va fi urmatoarea lui replica sau actiune? O nebunie, daca stai sa te gandesti. Un nou hobby de-al meu :)

C-asa-i in tenis

2008-02-16T21:57:00.002+02:00

Sunt persoane cu care nu gasesti nici un subiect de discutie, persoane cu care vorbesti banalitati si sunt persoane cu care joci tenis...si fiecare discutie devine o disputa. Replici dupa replici...un joc al orgoliului...pasezi mingea de la unul la altul...nu mai conteaza cine castiga.
Jucatorii de tenis sunt cei carora le place sa provoace si sa accepte provocari. Le place sa castige, insa lupta trebuie sa fie stransa si adversarul pe masura. Este un joc al cuvintelor, unde singura regula este sa ridici itotdeauna mingea la fileu. Porneste de la o discutie banala pentru ca apoi sa se ajunga la un meci al orgoliilor. Si totusi cand se termina? Exista un castigator?

Interviu cu "partenera de viata"

2008-02-13T22:19:00.007+02:00

Interesanta postura de reporter :) Ideea a venit pe moment. Intrebari simple si raspunsuri sincere. Vor mai urma si alte interviuri...

Care e cuvantul care te descrie cel mai bine?
E greu intr-un cuvant cand eu oricum vorbesc foarte mult....dar k sa ma conformez regulilor....calculata.
Descrie o zi din viata ta.
Ma trezesc in fiecare zi la aceeasi ora( mai putin zilele cu ghinion cand am si alte nimicuri de facut inainte de a pleca la serviciu), pierd minute in sir cu capul in dulap gandindu-ma “cu ce dracu sa ma mai imbrac si azi”, ma enervez ca nu vine aproape niciodata 601 si ma impinge lumea in 41. Ajung la birou, inainte de a-mi da haina jos deschid calculatorul. Imi fac cafeaua, deschid mailul, mess-ul si mozilla, televizorul pe un matinal. Apoi depinde...de cat de aglomerata se anunta ziua si cate lucruri restante am din ziua de ieri.
Daca sunt mai libera, citesc tot ce prind, ma bag in discutii interminabile cu lumea care freaca menta k si mine, si-mi pierd tot cheful de munca pentru restul zilei.
Daca am treaba multa nu ies nici macar la tigara, sunt agitata toata ziua, dar fericita si satisfacuta cand se termina.
Plec tarziu de la birou (dupa ce eventual te-am pus sa ma astepti de nu stiu cat timp), si am tendinta de a ma indrepta spre cel mai apropiat bar din regie, unde dezbatem de obicei aceleasi lucruri pe care le stim deja amandoua. Ajung acasa pe la 10-11(depinde cat de profunda a fost discutia) si ma culc devreme k sunt obosita.
Asta e in cursul saptamanii :P. In weekend e cu totul alta poveste ).
Sa trecem la urmatorul nivel :)In spatele oricarui barbat de succes exista o femeie puternica. Este adevarat?
E adevarat ca toti barbatii (indiferent de cat de puternici sau slabi sunt ei) vor o femeie sa le fie alaturi. Chiar daca afirma ca nu o iubesc, k nu-i intereseaza cu adevarat, ei totusi nu pot trai singuri. Consider ca in spatele oricarui barbat se afla o femeie, doar ca ea il lasa sa creada k el conduce, cand de fapt ea trage toate sforile. Nu sunt feminista inraita.
Exista barbatul frumos, destept, sensibil, care sa spuna mereu adevarul… un barbat perfect?
Exista la un moment dat in ochii fiecareia dintre noi. Dispare apoi.....pentru ca, sa recunoastem, viata in 2 te schimba, si in plus.....nu ne plac oamenii perfecti.
Un barbat inteligent si mai uratel sau unul frumos si mai prostut?
Pana la urma, inteligenta si spiritul unui om te face sa-l vezi si fizic diferit decat este. Nu ma deranjeaza ca are putina burta sau nasul stramb, daca la capitolul simtul umorului sau inteligenta are un plus. Deci clar: inteligent si mai uratel....Auzi, da poate sa aibe si niste banuti in plus???
Care este cel mai frumos lucru care te-a marcat?
Nu stiu in ce sens ai pus intrebarea...dar raspund cu primul lucru care mi-a venit in minte: sa simt ca cineva depinde de mine si eu chiar il pot ajuta (nu te gandi la chestiuni de viata si de moarte)
Crezi in prieteni adevarati?
Momentan tind sa raspund da.....timpul va demonstra daca e asa sau nu.
Prin ce momente de cotitura sau de tranzitie ai trecut ca adolescent?
Cel mai mult m-a marcat rautatea unor oameni carora nu le-ai facut absolut nimic. A fost unul pe care nu-l voi uita niciodata...dar prefer sa nu-l amintesc.
Cum ti-ar placea sa se gandeasca lumea la tine peste niste ani?
Cu o relativa admiratie, sperand ca voi reusi din nimic sa cladesc ceva.
Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Tendinta de a face orice pentru a iesi ei in evidenta, pentru a parea ei cei mai buni si mai importanti.
Funny, te-ai gandit imediat la ceva negativ.
Care a fost prima ta slujba?
Receptie/ secretariat la o banca. Neinteresant. Primii bani castigati au fost insa din meditatii la mate in clasa a 12-a.
Care a fost primul lucru pe care l-ai cumparat din primii bani cistigati muncind?
Nu cred ca am cumparat ceva anume.....dar din primul salar am facut cinste.
Care este greseala pe care nu ai vrea sa o mai repeti?
Sa acord prezumtia de nevinovatie pana la demonstrarea contrariului fiecarui om. Numai cei cu adevarat bun o merita.
Ai fost la vreo blind date?
Cred k am fost, am tras cu ochiul si am fugit....:).
De ce ti-e frica pe lumea asta?
K o sa raman o anonima printre atatia altii, k n-o sa reusesc sa-i fac pe ai mei mandri de mine, k nu o sa gasesc “marea dragoste”.
Statistic vorbind…dai papucii mai des decat ii primesti?
Cred k mai mult ii primesc, daca te referi la actul in sine, la omul care spune GATA. Dar ca psihologie, eu sunt cea care se plictiseste prima, dar evita sa spuna stop.
Asta nu ai de unde sa o stii...
Cel mai romantic gest pe care l-ai facut? Dar care ti s-a facut?
Mi-am pus o fundita rosie la gat si m-am daruit( nu te gandi la perversiuni) prietenului. Invers, am primit un inel, la 7 dimineata, in frig, in semn de amintire de la prietenul de care tocmai ma despartisem.
Multumesc pentru sinceritate.
Multumesc si eu.

Leapsa

2008-02-05T19:35:00.000+02:00

Nesuferita leapsa. Uite ce ma pune Adelaida sa fac:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Iata ce am gasit:
"Explicarea comportamentului consumatorului are la baza succesiunea de acte care definesc continutul procesului decizional de cumparare a serviciilor. Ele sunt grupate in cadrul urmatoarelor etape: constientizarea nevoii, culegerea de informatii, evaluarea alternativelor, achizitionarea serviciului si postcumpararea. Alti autori regrupeaza primele trei etape intr-una singura, ajungand la urmatoarea succesiune: precumpararea, cumpararea si postcumpararea serviciilor."
(Marketingul Serviciilor - Iuliana Cetina)

Neinteresant, nu-i asa? Si nu dau leapsa la nimeni. Uite-asa!

Refuz dupa refuz

2008-02-03T23:38:00.000+02:00

Tu cat de des spui “nu”? Este un cuvant de care ne ferim mult prea mult.
Iti este teama sa il auzi dar si de mai multe ori sa il rostesti. Preferi sa cauti diverse motive sau scuze pentru a evita asta. Multi ar spune ca este vorba de diplomatie sau altruism. Te gandesti la celalalt si nu vrei sa-i spui simplu – nu! Te pui in locul lui si nu ai vrea sa ti se spuna acelasi lucru. Nu neg ca este foarte important contextul sau modul in care o spui insa este ok sa zici nu, chiar si atunci cand nu ai argumente dar simti ca trebuie sa o spui. Te vei simti mult mai usurat. Poate chiar ii faci un bine celuilalt chiar daca va realiza mult mai tarziu.
Cel mai grav este atunci cand te minti pe tine si refuzi sa vezi cruda realitate. Este o cale de protejare? Nu, este doar o frumoasa amagire. De ce sa privesti acest simplu “nu” ca pe o piedica, cand uneori chiar iti poate oferi o alta oportunitate, un alt mod de a vedea lucrurile sau te poate motiva asa cum nu credeai vreodata.
Rezerva-ti dreptul de a refuza, esti mult prea ocupat sa iti traiesti viata!

Am recunoscut, now what???

2008-01-12T23:53:00.000+02:00

Se numeste empatie. Poti identifica usor emotiile celuilalt (sau cel putin asa crezi), emotiile neexprimate, mai ales atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate. Iti imaginezi cum trebuie sa se simta chiar daca nu ai trecut niciodata prin aceeasi situatie.
Nu consider empatia o calitate, poate fi chiar un mare defect. Gandesti mult, iti place sa rezolvi probleme si mergi in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul. Nu adormi noaptea pana cand nu gasesti raspunsul la o intrebare ce te macina. Iar de multe ori, problemele la care te gandesti nici macar nu sunt ale tale.
Ceea ce este mai grav este faptul de a incerca sa te transpui in starea respectiva si sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt...este mult mai complicat decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme.
Te consumi mult si fara sa vrei absorbi din emotiile altora ceea ce te ajuta sa intelegi si sa te pui in locul lor,iar in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunti la tot ce ai absorbit, pastrezi in tine o parte din acele emotii.
Am recunoscut, now what???

Escape: 2 ani!

2007-12-29T11:34:00.000+02:00

Nu eu am furat Craciunul

2007-12-17T20:48:00.000+02:00

A nins in sfarsit. Toata lumea astepta asta. Mai putin eu. Nu a tresarit nimic in mine cand am vazut fulgii mari de zapada, fulgi care in trecut ma faceau sa radiez de bucurie.
Atmosfera de Craciun lipseste anul asta, nici colindele nu imi mai plac, sunt triste...
Nu sunt insensibila in preajma sarbatorilor insa pana atunci nu simt decat frigul ingrozitor de afara, cu atat mai greu de suportat in fiecare dimineata in statia de autobuz. Si as putea gasi numai chestii negative: parul, care se incapataneaza sa se onduleze in ciuda insistentelor mele, haina groasa care nu ma lasa sa ma misc deloc, bagajele imense pline de pulovere voluminoase...
Refuz sa cred ca am inima inghetzata, este de vina doar stresul de zi cu zi.
Vreti sa ma colindati? Poate mi-l da cineva inapoi pe Mos Craciun.

PS: Inca nu l-am gasit, dar cred ca stiu de ce nu vine la mine :)

Care este urmatoarea victima?

2007-12-09T23:16:00.000+02:00

Este vorba numai de vanatoare? Ma refer la primele intalniri. Ce se intampla daca tie chiar iti place o persoana si nu vrei sa te iei dupa acele reguli stupide conform carora este vital sa nu-i trimiti mai mult de 1 sms pe zi ca nu cumva sa creada ca esti disponibila si il interesezi? Se plictiseste, nu te mai considera interesanta deoarece ai picat prea repede in "plasa" lui, stie ca poate mai mult si vrea sa se joace in continuare. Trofeul acela la care aspira el, este cu atat mai valoros cu cat lupta mai mult pentru el.
Si fara sa vreau l-am facut pe EL vanator desi se intampla atat de des si in cazul EI.

In loc de cuvinte

2007-11-24T15:42:00.000+02:00

Not another teenage diary

2007-11-22T21:52:00.001+02:00

Doar pentru ca nu am mai postat nimic pe blog in ultimul timp nu inseamna ca nu am mai facut nimic si viata mea este monotona. I don't believe in fairy tales nu este jurnalul meu personal, este doar un loc unde imi exprim gandurile despre ceea ce ma inconjoara. Imi place sa citesc posturile mai vechi si sa rememorez clipele traite si mai ales gandurile.
In acest moment viata mea imi ofera o alta perspectiva, putin cam ciudata dar total noua. Sunt foarte recunoscatoare prietenilor mei care sunt alaturi de mine si incearca sa ma inteleaga desi de cele mai multe ori nu prea reusesc :)
Asa ca timpul trece, viata merge inainte iar eu voi scrie pe blog ori de cate ori simt nevoia sa-mi exprim astfel gandurile.

Ciudata cu accente trendy

2007-10-26T17:54:00.000+03:00

Sunt genul de persoana care traieste intens.
La comedii rad, la drame plang, la horror ma ingrozesc.
Privirile mele ma tradeaza intotdeauna, nu pot sa-mi ascund trairile.
Ma exteriorizez la maxim, starile mele variaza de la o clipa la alta.
Rad, plang, tip, dansez, cant...le fac pe toate fara nicio jena deoarece asta sunt.
Beau bere la terasa fara sa ma intereseze ce zic baietii de la masa vecina, dansez de una singura, cant pe strada.
Am prieteni putini dar adevarati.
Imi place sa studiez lumea si recunosc.
Fac deseori o impresie gresita celor care ma vad prima data.
Ma afecteaza si ma influenteaza ce se intampla in jurul meu probabil mai mult decat arat.

Nu am fost alintata dar imi place sa ma alint singura.
Ma plictisesc relativ repede.

Imi place sa ma joc.

Imi place sa scriu pe blog.

I'm busy

2007-10-26T11:04:00.000+03:00

Ce inseamna sa fii un om ocupat? Sa nu mai ai timp de cumparaturi? Sa uiti de ziua iubitului? Sa uiti cum arata prietena cea mai buna?
Teoretic daca iti doresti cu adevarat gasesti timp pentru orice. Gasesti timp pentru job, pentru scoala, pentru prieteni, pentru odihna.
Atunci cand esti tanar, esti curios si disponibil sa le faci pe toate, nu cunosti cu adevarat sensul cuvintelor “nu am timp” sau “sunt obosit”. Probabil ca a devenit o stare de spirit, un fel de a fi, o scuza ce-ti permite sa nu dai randament maxim (recunosc ca am folosit-o si eu de atatea ori pentru a ma eschiva).
Tineretea nu este o varsta pentru idei, pentru a gandi, ci mai degraba un timp dedicat schimbarii, varietatii exprimentelor.
Toata lumea asteapta ceva de la tine. In momentul in care nu mai esti pe masura asteptarilor si nu mai poti multumi pe toata lumea, devii un om pentru care totul devine rutina, care sta sa se gandeasca de doua ori inainte de a pierde o noapte cu prietenii. Fidelitatea fata de ceva sau cineva este des perceputa ca un semn de seriozitate prematura, de imbatranire, chiar prostie, iar situatia este cat de cat normala, avand in vedere ca vorbim de o varsta a cautarilor, a experientelor.
Personal consider ca abia in momentul in care esti intradevar ocupat sau obosit, realizezi care sunt prioritatile carora merita sa le dedici pretiosul timp si vei sti sa valorifici cu adevarat fiecare clipa.

Indiferenta nu doare!

2007-09-02T23:15:00.000+03:00

Intotdeauna am fost de parere ca indiferenta doare. Si nu ma refer la durerosul sentiment de indiferenta venit din partea persoanei iubite, a prietenilor sau a familiei. Ma refer la acel sentiment total superficial pe care il traiesti atunci cand vezi ca nu ti se acorda atentie. Din partea cui? Din partea unor persoane care nici macar nu conteaza prea mult pentru tine.
Exista o idee in marketing cum ca publicitatea, fie ea si negativa, iti aduce multe avantaje. Important e sa fii promovat si probabil ca acest lucru se aplica si in societate.
Iar aseara mi-am dat seama ca doar un om frustrat sau superficial isi doreste cu ardoare atentia celor din jur. Nu ii interesezi, nu le-ai facut nici o impresie. So what?? Ceea ce intr-adevar conteaza este sa fii impacat cu tine, constient de ceea ce esti si ce poti sa faci.
Recunosc ca si eu uneori evit oamenii care nu imi provoaca o impresie, o parere. Poate pentru ca nu mi se par interesanti. Concluzia: sunt o superficiala(?)

Just a bad day

2007-08-26T23:39:00.000+03:00

Recomandare: a se lua ca atare. Ganduri fugare adunate. Moment de revolta maxima. Stil impersonal.

Multe socuri, decizii pe care le-ai luat, situatii cu care credeai ca esti impacat se zdruncina si nu mai stii cine esti, cine vrei sa fii.
Crezi si afirmi cu tarie ca esti o persoana care traieste clipa, care nu viseaza, care nu crede in basme de adormit copiii, care este directa, neinfluentabila si deodata iti dai seama ca nu vrei sa constientizezi anumite lucruri care se intampla chiar sub ochii tai. Iti dai seama ca ai slabiciuni, ca unele persoane chiar nu merita sa le dai ceea ce ai mai bun, ca exista persoane care reusesc sa te domine intr-un fel sau altul [sau poate e doar o scuza de-a ta mintindu-te ca e mai presus de tine sa fii capabil sa iei atitudine intr-un fel sau altul].
E trist... Si cu cat stai sa te gandesti mai mult la acel soc [ e de fapt unul mai mare care se rasfrange asupra mai multor situatii] si la cum ai putea sa te schimbi ca sa nu mai ai asemenea ganduri, realizezi ca de fapt asa esti tu, naiv, sincer, impulsiv, cu dorinta de a cunoaste oameni si de a trece prin situatii noi, de a te juca, de a provoca si de a accepta provocari la randul tau, de a vedea partea buna a lucrurilor si in special a oamenilor. Iti doresti sa fii putin mai rational, sa te gandesti putin mai mult inainte de a face un lucru, fara sa te amagesti cu gandul ca traiesti clipa cand de fapt, dupa ce trece euforia stai si desfici firul in patru.
Spui si crezi cu adevarat ca nu regreti nimic si inveti din fiecare greseala dar oare asa este?
Gata. Ai obosit sa te gandesti, sa iti pui intrebari. Este doar unul din multele socuri pe care le vei avea si care te vor ajuta sa te cunosti mai bine. Te amuzi la gandul ca cei care vor citi gandurile tale iti vor spune "termina cu prostiile!"

what quizzes say about me

2007-08-20T19:43:00.000+03:00

Sa vedem ce iese :)

You Are a Good Friend Because You're Fun

You are energetic, amusing, and always up for a good time.
Optimistic and genuinely happy, you help people see the sunny side of life.

And you're always up for a party... no matter how big or small.
You're usually the first one to celebrate a friend's success.

Anyone who's interesting or fun is welcome in you circle of friends.
You're not the type of person to exclude or make fun of someone who's a little different.

Your friends need you most when: They're down or depressed

You really can't be friends with: Anyone who's stuck up or chronically unhappy

Your friendship quote: "It is one of the blessings of old friends that you can afford to be stupid with them."

What Makes You a Good Friend?

You Are 60% Open Minded

You are a very open minded person, but you're also well grounded.
Tolerant and flexible, you appreciate most lifestyles and viewpoints.
But you also know where you stand firm, and you can draw that line.
You're open to considering every possibility - but in the end, you stand true to yourself.

How Open Minded Are You?

Your Dominant Intelligence is Interpersonal Intelligence

You shine in your ability to realate to and understand others.
Good at seeing others' points of view, you get how people think and feel.
You have an uncanny ability to sense true feelings, intentions, and motivations.
A natural born leader, you are great at teaching and mediating conflict.

You would make a good counselor, salesperson, politician, or business person.

What Kind of Intelligence Do You Have?

Your Emoticon Is Laughing

You've got a wicked sense of humor. You're everyone's favorite IM buddy... at least today!

What Emoticon Best Represents You Right Now?

You Belong in New York City

You're the energetic, ambitious type.
And only NYC is fast enough for you.
Maybe you'll set yourself up with a killer career
Or simply take in all the city has to offer.

What City Do You Belong In?

Your Personality Cluster is Extraverted Sensing

You are:

A true admirer of beauty and art
Someone who seeks out variety and adventure
Not interested in status or material wealth
Able to act wisely without stopping to think

What's Your Personality Cluster?

Caut hobby! Ofer recompensa

2007-08-06T23:19:00.000+03:00

Tot ceea ce fac de aproape o saptamana este sa stau in pat si sa tusesc. Oare ce face un om bolnav cand zace? In afara a 70% din timp in care se presupune ca doarme ca doar se reface, nu? Se uita la televizor? Citeste? Sta pe internet? Vorbeste la telefon? Primeste vizite? Nu e de ajuns! Va spun, le-am facut pe toate! Oare ce ar trebui sa faci cu atata timp liber care te copleseste deodata... Am constatat dezamagita ca nu mai stiu cum e sa stau degeaba, desi asta este lucrul pe care mi-l doream.

Ok, am zis, hai sa fac un lucru care imi place. In afara celor amintite mai devreme care sunt banale si cotidiene. Ceva care imi place sa fac si nu prea am avut cand. Si ma gandesc, si ma gandesc... Efectiv nu am gasit nimic concret. Ups, oare chiar nu am un hobby? Ca pana la urma despre asta e vorba, o pasiune pe care o ai, acel timp liber pe care il petreci intr-un mod anume pentru ca iti face placere, te face sa te simti bine.

Ma duc imediat si verific ce am trecut in rubrica de hobby-uri in CV...bla, bla... Nimic concret, activitati mai mult teoretice fata de care cred eu ca am o oarecare afinitate. In fine.

Mamei nu pot sa-i reprosez nimic. Cand eram mica a incercat sa ma duca la diverse activitati: inot, dansuri, canto, la chitara, la sah, tenis si altele. Se pare insa ca nu s-a legat nimic.

Eu inca mai sper ca zace in mine un talent nedescoperit... e doar o problema de timp :)

(I)Moral

2007-07-29T22:14:00.000+03:00

Cine decide ce este bine si ce este rau, limita dintre moral si imoral?
Ideea de moral se naste in sanul familiei, cand mama iti spune sa nu intri in vorba cu strainii, sa nu fumezi pe strada, sa nu injuri, sa nu te imbeti si asa mai departe. De ce? Ca asa se cuvine, ca asa este moral. Este vorba de sex, de credinte, de placeri, de moduri de exprimare, de moduri de interactiune. Este imoral faptul care jeneaza simturile celor mai multi.
Nu pot sa nu ma gandesc la ideea stupida ca barbatul are voie si fata nu. Nu cred in totalitate in egalitatea sexurilor, nici n-as avea cum... Dar traim in aceeasi societate, ne influentam unii pe altii, barbati sau femei si deodata, stop! tu nu ai voie, tu esti femeie!
Eu prefer sa cred ca fiecare este pentru sine, tinand sau nu cont de gura lumii. Intr-o lume unde fiecare are dreptul la viata si decizie...si fiecare are aceleasi libertati la propriile alegeri si decizii ca toata lumea.

PS: Voiam sa scriu mai mult, mai direct, mai personal dar poate nu este moral....

Bucurestiul nu dauneaza grav sanatatii

2007-07-25T22:57:00.000+03:00

Help! De cateva zile ma complac intr-o amorteala de neinvins. Firea mea energica nu mai face fata... acelasi scenariu zi de zi, aceeasi oboseala si lene ma cuprinde si timpul trece tot mai greu si totul e fierbinte, foarte fierbinte.
Sa fie de vina Bucurestiul? Nebunia capitalei care ma atragea si ma facea sa ma simt independenta pare sa nu ma mai motiveze. Si totusi refuz sa cred asta, energia mea doar se topeste...
Nu sunt de acord cu cei care considera ca Bucurestiul dauneaza grav sanatatii. Am stiut de mult ca asta e ceea ce imi doresc, sa descopar ceva nou, sa incep o noua etapa in viata mea. Si totusi nu am plecat fara sa ma uit inapoi si in nici un caz nu mi-am uitat prietenii. Este perioada in care desopar lumea din jurul meu si ma descopar pe mine... si asta imi place la nebunie.
Deja prind viata, imi revine speranta, incep sa ma racoresc... am nevoie doar de un mic stimulent :)

Nimic

2007-07-21T15:31:00.000+03:00

Oboseala, caldura maaaare, stressss si situatii noi.... prin asta se caracterizeaza ultimele doua saptamani. Probabil de aceea nu am mai postat nimic desi nu ma plang de lipsa de subiecte interesante :)
Am promis ca revin cu detalii despre ultimul post in legatura cu interpretarile asupra fetelor, fie ele "bune sau rele". Dar m-am cam plictisit de subiect. Cert este ca in urma sondajului de opinie destul de multi mi-au dat dreptate iar restul au sustinut ca este imposibil sa-ti faci o parere din cateva detalii. No comment.
Prea cald. Prea obosita. See you next time!

Good girls vs bad girls

2007-07-10T21:06:00.000+03:00

O iesire banala intre doua prietene. Una sta jos si bea o bere, cealalta danseaza de una singura pentru ca are chef. Si atat. Dar nu, totul se interpreteaza... De ce bea tipa care sta jos bere? Se plictiseste? De ce nu danseaza? Vrea sa agate? Dar tipa care danseaza de una singura? Ia uite cum se misca... hmm... are chef de show... vrea sa agate? [de remarcat ca in ultimul caz se pun muult mai putine intrebari(!)] Si iata cum o iesire intre fete se rezuma in imaginatia multora la o iesire cu un scop foarte bine stabilit.
Care credeti ca este fata cea buna si fata cea rea? Pentru ca este clar ca trebuie sa existe un personaj pozitiv si altul negativ. Scorpia este evident tipa care danseaza si care din cand in cand trage priviri urate tipului care a venit cu sperante incercand sa-i agate prietena care isi savura berea. De ce este ea scorpie? Pentru ca pare indisponbila, in dansul ei nu mai este loc de un baiat langa ea, se simte bine, traieste muzica, daca apare un intrus ii poate intoarce imediat spatele si gata. Tipa linistita de la masa pare muuult mai disponibila, mai vulnerabila deoarece sta singurica si plictisita.
Asa e sau nu? Asta e parerea generala? Sunt multe alte interpretari ale acestei situatii banale dar aceasta este cea mai raspandita.
Voi lasa subiectul neterminat, deoarece mai am destule de spus despre asta.
Astept cu interes orice parere...

Ca intre timizi

2007-07-03T19:55:00.000+03:00

Luni seara...ora 22.00...plictiseala...peripetii prin camin (imaginati-va 3 fete blocate in camera si cheia care se incapatana sa nu mai iasa din usa). In fine, destule motive ca sa accept o invitatie la un suc, invitatie venita din partea unui strain...nu ma intrebati cum am intrat in vorba cu strainul :))
Oricum, nu asta este important. Ceea ce vreau eu sa punctez este uimirea de a mai intalni oameni care nu pot privi in ochi persoana din fata lor, oameni cuprinsi de o timiditate exagerata care nu are nici un fel de legatura cu sensibilitatea, timiditate alimentata de niste emotii absolut neconstructive.
E ok sa fii timid, fiecare din noi ajungem sa fim timizi in functie de situatia in care ne plasam. In general acest fapt apare atunci cand esti pus in fata unor noi situatii care implica comunicare la scara larga.
Daca azi spun cuiva ca sunt o timida cred ca glumesc si ii apuca rasul. Si totusi asta sunt, o timida care se tine sub control. Care la un moment dat si-a dat seama ca nu trebuie sa fie iubita si acceptata de toata lumea.
Cum?? Sa faci din viata ta "un ritual" incepand cu trezitul dimineata, sa te imbraci frumos (consider o terapie impotriva timiditatii sa te imbraci asa cum iti place), sa iti propui tot felul... apoi sa socializezi cu cei din jur, sa nu fii singur. Si inca ceva: nu exista reguli stricte pe lumea aceasta.. doar facute de oameni...

Barbat+femeie=prietenie?

2007-07-02T15:55:00.000+03:00

Nimic nu este mai interesant decat sa stai de vorba ore intregi cu un(o) bun(a) prieten(a) cu care poti discuta orice, dar absolut orice... Si mai interesant este atunci cand prietenul(a) este de sex opus. Stiu ca este un subiect foarte controversat si multi ma vor contrazice gandind ca nu exista prietenie sincera intre doi oameni de sex opus.

Un punct de vedere obiectiv este acela al definitiei prieteniei: sentiment de simpatie, de stimă, de respect,de empatie, de încredere, de ataşament reciproc care leagă două persoane, unde una îi doreşte binele celeilalte; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente. Astfel, condiţia ca persoanele să fie de acelaşi sex nu este una sine qua non. Dacă se întrunesc cumulativ condiţiile ce rezultă din elementele definiţiei date puteţi considera că aveţi un prieten.

Din proprie experienta sustin cu tarie ca da, pot exista relatii foarte stranse de prietenie intre un baiat si o fata si ma consider norocoasa din acest punct de vedere. Bineinteles, nu as renunta la prietenele mele pentru nici un baiat dar discutiile cu baietii sunt intotdeauna mai "nonconformiste".
Este adevarat ca cei doi se pot apropia mult mai mult dupa ce a existat o eventuala idila, dar asta nu este de condamnat...ba chiar poate fi o dovada de maturitate din partea amandurora.

Exista in viata mea cel putin un barbat care a spart toate prejudecatile legate de prietenia intre doua persoane de sex diferit. Nu numai ca eu nu il pot privi decat ca pe un frate mai mare, dar stiu si simt ca nici el, nici o secunda nu ma priveste decat ca pe sora mica :))

Nu stiu ce oameni aveti voi in viata voastra, dar daca nu aveti asa un prieten... sa va cautati.

D'ale studentiei

2007-06-25T12:04:00.000+03:00

Dupa o scurta si frumoasa vacanta in Croatia, ma intorc bronzata si cu forte proaspete pentru a incepe un nou sezon in viata mea, inceputul acestuia fiind marcat in primul rand de schimbarea locuintei pe timpul verii.
Era evident ca planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ si brusc ma trezesc ca planul A (reprezentand repartizarea banala a unui loc in caminele ASE-ului pe timpul verii) esueaza. Nu ar fi nici o problema, gandindu-ma ca totul are o rezolvare cu putina perseverenta si ceva mai multi bani in buzunar (!) Se pare insa ca nu este de ajuns si in cateva ore a esuat si planul B si C etc... Si uite-asa am trait niste sentimente pe care nu le doresc nimanui.
Prima tentatie a fost sa las totul balta, inclusiv jobul pentru care eram dispusa sa-mi petrec vara in canicula Bucurestiului si sa ma duc acasa la mama si sa lenevesc toata vara.
Nu am facut asta deoarece "pot invinge durerea" (ca doar beau Sprite :P ) si voi avea o vara si mai interesanta si imprevizibila.

PS: Multumiri Sabinei pentru promptitudine :)))

New summer resolutions

2007-06-12T11:41:00.000+03:00

Gata sesiuneaaa! Am intrat oficial in vacanta! S-a mai dus inca un an scolar, ma asteapta o vara hot si cred eu, destul de interesanta :) Fara sa vreau ma gandesc la sperantele si gandurile pe care mi le faceam vara trecuta gandindu-ma la perioada ce ma va astepta in Bucuresti:
- de gasit un job DA
- de cunoscut lume noua, noi prieteni DA
- de vizitat locuri noi DA
- de luat examenele DA
Le-am amintit pe cele pe care le-am realizat, fara sa ma gandesc la luuunga lista cu cele pe care nu le-am infaptuit.
Nici o grija, mai este timp, a venit vara, timpul trece mai incet, exista destul timp pentru toate...

E ziua mea ;)

2007-06-01T20:52:00.000+03:00

Azi e 1 iunie! Asta a fost primul gand pe care l-am avut in minte in aceasta dimineata... Inca un motiv sa fiu vesela, sa fiu "in the mood" pentru a ma aranja in mod special, sa dau si sa primesc telefoane, sms-uri etc.
In mare cam asa a fost, dar preocupata fiind de unele chestii (cum ar fi examenul de maine, nebunia de la serviciu, stresul ca nu mai am minute sa mai vorbesc la telefon, nehotararea caracteristica pe care o am in ceea ce priveste unele chestii minore si muuulte altele) mi-am dat seama ca azi am uitat sa fiu copil.
Mi-am adus aminte abia cand m-a sunat mama cerandu-si scuze ca a intarziat cu apelul fiind si ea foarte ocupata. In multitudinea de urari, in mod special mi-a ramas una in minte: sa fii pe val si in acelasi timp pe picioarele tale...inca nu m-am hotarat de ce imi place asa mult :)
Pana la urma, chiar si eu am ceva de sarbatorit azi. E ziua mea!

Provocarile = frica de plictiseala?

2007-05-25T10:52:00.000+03:00

Am auzit o caracterizare la adresa mea, cum ca as fi in continua cautare de provocari.
Poate ca da, poate ca nu, inca ma gandesc la asta. Nu am senzatia ca fac din orice o provocare, dar e adevarat ca prefer subiectele unde parerea mea e diferita de a majoritatii. Imi place sa privesc uneori lucrurile dintr-un punct de vedere mai putin popular, sa caut noi unghiuri din care poate fi privita aceeasi situatie. Ma motiveaza cautarea, si pe masura ce traiesc vad ca adevarurile batute in cuie sunt tot mai putine.

Constient sau nu, fiecare raspunde la provocari pentru a nu se dovedi mai slab decat cel care l-a provocat, e o chestiune de demnitate, de mandrie. Daca cel care provoaca, care arunca manusa se crede atat de bun atunci de ce ar provoca pe unul mai slab ca el?

Personal consider o provocare atunci cand fac exact ceea ce se asteapta mai putin, cei care ma cunosc mai bine. Imi place sa surprind si sa nu fiu previzibila.
Provocare este chiar sa fac ceea ce ma astept eu cel mai putin sa fac... si prin asta incerc sa imi descopar limitele sau nonlimitele :)

PS: Legat de subiect, am citit o povestioara interesanta :)

A fost odata ca niciodata, un om...Privit de altii, parea un om simplu...nici foarte urat, dar nici superb...nici prost ca noaptea dar nici un geniu...pana aici, nimic nou sub soare...
Insa, din cand in cand, acelui om ii placea sa se-nchida intr-o camaruta si sa analizeze tot ce putea el sa cuprinda cu mintea lui...oameni de toate felurile...batrani, tineri, copii, femei, barbati, vanzatorul de ziare de la coltul strazii, oratorul din piata publica, soferul de taxi, gazetarul care a scris articolul de fond de la ziarul lui preferat, presedintele tarii, sotia lui, copiii lui, vecinul de deasupra, prietenul cu care merge la pescuit, etc.
Intr-o dimineata, a aparut in cartier, un copac cu frunze albastre...Lume multa, televiziune, ziaristi, interviuri, specialisti in botanica, gura-casca, fotografi, "greenpeace", s.a...Copacul, pana la urma a fost declarat monument al naturii, ingradit, noaptea era luminat cu reflectoare speciale...era o mandrie a cartierului si al orasului...
Cu timpul, a devenit ceva banal...masinile treceau pe langa el improscand gaze de esapament, pasari isi facusera cuiburi in ramurile lui, cainii vagabonzi reuseau sa treaca de ingraditura si sa-si marcheze teritoriul...devenise un copac "de cartier".
Acum, omul nostru era fericit ca putea sa analizeze copacul... dar, nu era multumit sa se gandeasca doar in camaruta...Adesea era vazut de oamenii din cartier cum privea copacul din toate partile...de la etajul 1, de la 10, de la 5 cm, de la 50 m, s-a suit in el, s-a culcat la radacina lui sa-l vada de jos, l-a pipait, i-a mirosit frunzele, tulpina...
Ciudatenia cartierului, nu mai era copacul, ci omul nostru...Nu mai gandea in tandem cu ceilalti, n-o mai lua pe strada, prefera s-o ia pe aratura, traversa doar pe rosu, visa cu ochii deschisi ziua in amiaza mare, juca fotbal cu copiii lui si cu prietenii acestora, spunea "buna ziua" la toti, o invita pe nevasta-sa la dans in centrul orasului...in fine...
Cert e, ca a fost declarat "provocator", legat in camasa de forta, si dus la un ospiciu specializat in "spalare de creiere"...
Omului i s-a dat drumul acasa, dupa un timp...Trecea nepasator pe langa copac, nu mai juca fotbal cu copiii, pe nevasta-sa nici gand s-o mai scoata in oras, iar camaruta lui, a devenit depozit de vechituri...
De atunci, oamenii din cartier au devenit mai plictisiti, mai tristi si mult, mult mai blazati...

Never say never

2007-05-17T23:15:00.000+03:00

Întotdeauna am fost de părere că "niciodată să nu spui niciodată", că fiecare îşi găseşte naşul, fie că acest naş este reprezentat de o persoană sau de o situaţie care efectiv te face să reacţionezi aşa cum nu ai crezut că o s-o faci vreodată.
Este şocant că atunci când crezi că te cunoşti cât de cât bine, crezi că ştii cum vei acţiona în anumite situaţii şi deodată ... boom!! ... nu te mai recunoşti, nu ştii ce anume te determină să faci exact invers de cum credeai sau de cum sfătuiai pe alţii să facă în situaţii similare.
Recunosc că uneori e foarte interesant să apară o persoană în viaţa ta şi să te surprindă plăcut, să îţi arate că lumea nu e chiar atât de rea, că cei de lângă tine nu sunt chiar atât de... şi de... şi deodată totul pare mai frumos.
Dar adevăratul naş e acela care te face să devii un mieluşel, tu care erai un mare taur şi credeai că nimic nu te va mai surprinde. Deodată devii vulnerabil în faţa celuilalt, al naşului care, conştient sau inconştient, te domină şi te face să devii altă persoană decât erai.
Oricum ar fi, sunt de părere că merită cu orice preţ să trăieşti clipe cât mai diferite, cu reacţii cât mai diferite. Oricât de greu ar fi, toate acestea te vor face mai puternic.

In loc de introducere...

2007-05-16T18:21:00.000+03:00

Hey!
Bine v-am gasit! Iata-ma intrata cu acest prim post in aceasta lume a "frustratilor", cum spunea un bun prieten.
Nu vreau sa insist prea mult asupra motivelor care m-au determinat sa postez (finally!) pe blog. Tot ceea ce stiu este ca ultimele zile m-au facut sa realizez ca...I Don't Believe In Fairy Tales...no more! :)