Escape: 2 ani!

Nu eu am furat Craciunul

A nins in sfarsit. Toata lumea astepta asta. Mai putin eu. Nu a tresarit nimic in mine cand am vazut fulgii mari de zapada, fulgi care in trecut ma faceau sa radiez de bucurie.
Atmosfera de Craciun lipseste anul asta, nici colindele nu imi mai plac, sunt triste...
Nu sunt insensibila in preajma sarbatorilor insa pana atunci nu simt decat frigul ingrozitor de afara, cu atat mai greu de suportat in fiecare dimineata in statia de autobuz. Si as putea gasi numai chestii negative: parul, care se incapataneaza sa se onduleze in ciuda insistentelor mele, haina groasa care nu ma lasa sa ma misc deloc, bagajele imense pline de pulovere voluminoase...
Refuz sa cred ca am inima inghetzata, este de vina doar stresul de zi cu zi.
Vreti sa ma colindati? Poate mi-l da cineva inapoi pe Mos Craciun.

PS: Inca nu l-am gasit, dar cred ca stiu de ce nu vine la mine :)

Care este urmatoarea victima?

Este vorba numai de vanatoare? Ma refer la primele intalniri. Ce se intampla daca tie chiar iti place o persoana si nu vrei sa te iei dupa acele reguli stupide conform carora este vital sa nu-i trimiti mai mult de 1 sms pe zi ca nu cumva sa creada ca esti disponibila si il interesezi? Se plictiseste, nu te mai considera interesanta deoarece ai picat prea repede in "plasa" lui, stie ca poate mai mult si vrea sa se joace in continuare. Trofeul acela la care aspira el, este cu atat mai valoros cu cat lupta mai mult pentru el.
Si fara sa vreau l-am facut pe EL vanator desi se intampla atat de des si in cazul EI.