Ca 2 unde intr-o faza...

Vrei sa fii my best friend? Chiar vrei asta? Chiar crezi ca poti?
Iti spun eu atunci ce trebuie sa faci: sa ma asculti atunci cand rad, atunci cand plang, chiar si atunci cand nu iti dai seama daca rad sau plang.

Sa nu imi dai sfaturi pe care nici tu nu le crezi sau nu le aplici.

Sa ma astept intotdeauna din partea ta la o parere sincera si obiectiva, oricat de critica ar fi ea.
Sa ne intelegem din priviri, sa stii ce cadouri mi-ar placea sa primesc.

Sa ne influentam dar sa nu copiem.

Daca ne vedem rar, sa vorbim la telefon des. Daca ne sunam des, sa ne vedem rar.

Sa iti cunosc jumatatea (e important pentru mine chiar daca nu crezi asta).

Sa fii alaturi de mine indiferent ce decizie iau.

Sa imi prezinti si alt mod de a vedea viata si sa ai argumente, evident! :)

Sa avem cel putin un mic secret al nostru...asa, ca sa ma simt putin mai speciala.

Sa nu-mi ascunzi nimic, nimic ce crezi ca m-ar interesa dar m-ar distruge daca as afla.

Cu siguranta, eu voi face mult mai mult pentru tine!

Let me think, let me think!

Daaaa, e frumoasa leapsa de la Adelaida! Se pare ca de data asta nu trebuie sa spun ultimul gand, ci ultimele 8!

1. cu ce oare ma imbrac la ziua mea?? :)))))
2. maine trebuie sa semnez contractul pentru team building
3. parca as schimba culorile blogului
4. wtf! messenger-ul ma arata tot timpul idle!
5. primavara=vremea schimbarilor...
6. maine imi vine mp3 playerul
7. nu mai pleaca musafirii astia nepoftiti sa pot adormi :(
8. sa dau leapsa mai departe?

Pam-pam!

Mai bine sa-i ascultam pe parinti

“Mama-mi spunea candvaaaa, sa deschid bine ochii…e o lume reaaaa, Dar nu-mi pasa!”

Mai stii versurile?
Imi aduc aminte de cate ori mi se spunea ca sunt prea naiva si increzatoare, iar eu de atatea ori spuneam convinsa fiind, ca nu conteaza, ca nu pot privi cu scepticism pe toata lumea si ca e normal sa acord prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. Inca mai acord o sansa fiecaruia, dar m-am lovit de atatea ori de rautatea si indiferenta celor din jur incat imi place sa cred ca-i pot recunoaste din timp si astfel reusesc sa ma feresc la timp de ei. Sau nu! :) Inca mai sunt naiva. Se intampla destul de rar sa cunosc un om cu care am chestii in comun si cu care sa ma inteleg, incat am impresia ca imediat putem deveni buni prieteni si ca nu imi va putea face rau.

Chiar si prietenii sunt rai. Sau cel putin cei pe care-i consideri prieteni. Ii accepti asa cum sunt sau te gandesti ca asa a fost conjunctura, ca poate vei reusi sa-i schimbi, ca poate cu tine va fi altfel.

Te gandesti ca daca vei face si tu la fel cu altii vei deveni imun si nu vei mai suferi? Nimic mai fals, nu faci decat sa fii o veriga intr-un lant al rautatilor.

Am folosit de prea multe ori cuvantul rau. De fapt, lumea nu este rea. Lumea este mult prea ocupata sa isi traiasca viata incat nu mai are timp sa menajeze pe fiecare. Si crede-ma, nu iti poti trai viata gandindu-te la binele tuturor. Pur si simplu nu poti! Involuntar faci rau altora in goana dupa propria satisfactie. Realitatea este ca gandim diferit, avem interese si sentimente diferite.

Mai bine-i ascultam pe parinti.