“Mama-mi spunea candvaaaa, sa deschid bine ochii…e o lume reaaaa, Dar nu-mi pasa!”
Mai stii versurile?
Imi aduc aminte de cate ori mi se spunea ca sunt prea naiva si increzatoare, iar eu de atatea ori spuneam convinsa fiind, ca nu conteaza, ca nu pot privi cu scepticism pe toata lumea si ca e normal sa acord prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. Inca mai acord o sansa fiecaruia, dar m-am lovit de atatea ori de rautatea si indiferenta celor din jur incat imi place sa cred ca-i pot recunoaste din timp si astfel reusesc sa ma feresc la timp de ei. Sau nu! :) Inca mai sunt naiva. Se intampla destul de rar sa cunosc un om cu care am chestii in comun si cu care sa ma inteleg, incat am impresia ca imediat putem deveni buni prieteni si ca nu imi va putea face rau.
Imi aduc aminte de cate ori mi se spunea ca sunt prea naiva si increzatoare, iar eu de atatea ori spuneam convinsa fiind, ca nu conteaza, ca nu pot privi cu scepticism pe toata lumea si ca e normal sa acord prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. Inca mai acord o sansa fiecaruia, dar m-am lovit de atatea ori de rautatea si indiferenta celor din jur incat imi place sa cred ca-i pot recunoaste din timp si astfel reusesc sa ma feresc la timp de ei. Sau nu! :) Inca mai sunt naiva. Se intampla destul de rar sa cunosc un om cu care am chestii in comun si cu care sa ma inteleg, incat am impresia ca imediat putem deveni buni prieteni si ca nu imi va putea face rau.
Chiar si prietenii sunt rai. Sau cel putin cei pe care-i consideri prieteni. Ii accepti asa cum sunt sau te gandesti ca asa a fost conjunctura, ca poate vei reusi sa-i schimbi, ca poate cu tine va fi altfel.
Te gandesti ca daca vei face si tu la fel cu altii vei deveni imun si nu vei mai suferi? Nimic mai fals, nu faci decat sa fii o veriga intr-un lant al rautatilor.
Am folosit de prea multe ori cuvantul rau. De fapt, lumea nu este rea. Lumea este mult prea ocupata sa isi traiasca viata incat nu mai are timp sa menajeze pe fiecare. Si crede-ma, nu iti poti trai viata gandindu-te la binele tuturor. Pur si simplu nu poti! Involuntar faci rau altora in goana dupa propria satisfactie. Realitatea este ca gandim diferit, avem interese si sentimente diferite.
Mai bine-i ascultam pe parinti.
5 comentarii:
Era o vreme cand te preocupa distractia, unde iesim, ce facem in seara asta. Totul era o nebunie traita la maxim. A cam apus. Ai inceput sa tragi linii, sa constientizezi, sa iti dai seama si sa ii dai dreptate mamei. Clar, esti pe drumul ALA!
Este o evolutie fireasca, nu o schimbare fortata si radicala.
am tot auzit la viata mea copii plangandu-se ca-s stresati de parinti. Timpul, experienta de viata si rautatea ce pluteste prin lume au demosntrat deja ca nu-i nimeni pe lumea asta care sa-ti doreasca mai mult si mai sincer binele decat proprii parinti. Iar priteniile adevarate is rare si devin o experienta din ce in ce mai dureroasa pentru cei naivi
Bun, bun, si cum ramne atunci cu "I've got the right to be wrong/My mistakes will make me strong"?
Cat despre prieteni: :|
@raluca hritcu: Ai dreptate, pacat ca ne dam seama cam tarziu de chestia asta.
@aikisan: Desigur, te bazezi pe asta pana ajungi la vorba parintilor :)
Trimiteți un comentariu