Ce inseamna sa fii un om ocupat? Sa nu mai ai timp de cumparaturi? Sa uiti de ziua iubitului? Sa uiti cum arata prietena cea mai buna?
Teoretic daca iti doresti cu adevarat gasesti timp pentru orice. Gasesti timp pentru job, pentru scoala, pentru prieteni, pentru odihna.
Atunci cand esti tanar, esti curios si disponibil sa le faci pe toate, nu cunosti cu adevarat sensul cuvintelor “nu am timp” sau “sunt obosit”. Probabil ca a devenit o stare de spirit, un fel de a fi, o scuza ce-ti permite sa nu dai randament maxim (recunosc ca am folosit-o si eu de atatea ori pentru a ma eschiva).
Tineretea nu este o varsta pentru idei, pentru a gandi, ci mai degraba un timp dedicat schimbarii, varietatii exprimentelor.
Toata lumea asteapta ceva de la tine. In momentul in care nu mai esti pe masura asteptarilor si nu mai poti multumi pe toata lumea, devii un om pentru care totul devine rutina, care sta sa se gandeasca de doua ori inainte de a pierde o noapte cu prietenii. Fidelitatea fata de ceva sau cineva este des perceputa ca un semn de seriozitate prematura, de imbatranire, chiar prostie, iar situatia este cat de cat normala, avand in vedere ca vorbim de o varsta a cautarilor, a experientelor.
Personal consider ca abia in momentul in care esti intradevar ocupat sau obosit, realizezi care sunt prioritatile carora merita sa le dedici pretiosul timp si vei sti sa valorifici cu adevarat fiecare clipa.
Teoretic daca iti doresti cu adevarat gasesti timp pentru orice. Gasesti timp pentru job, pentru scoala, pentru prieteni, pentru odihna.
Atunci cand esti tanar, esti curios si disponibil sa le faci pe toate, nu cunosti cu adevarat sensul cuvintelor “nu am timp” sau “sunt obosit”. Probabil ca a devenit o stare de spirit, un fel de a fi, o scuza ce-ti permite sa nu dai randament maxim (recunosc ca am folosit-o si eu de atatea ori pentru a ma eschiva).
Tineretea nu este o varsta pentru idei, pentru a gandi, ci mai degraba un timp dedicat schimbarii, varietatii exprimentelor.
Toata lumea asteapta ceva de la tine. In momentul in care nu mai esti pe masura asteptarilor si nu mai poti multumi pe toata lumea, devii un om pentru care totul devine rutina, care sta sa se gandeasca de doua ori inainte de a pierde o noapte cu prietenii. Fidelitatea fata de ceva sau cineva este des perceputa ca un semn de seriozitate prematura, de imbatranire, chiar prostie, iar situatia este cat de cat normala, avand in vedere ca vorbim de o varsta a cautarilor, a experientelor.
Personal consider ca abia in momentul in care esti intradevar ocupat sau obosit, realizezi care sunt prioritatile carora merita sa le dedici pretiosul timp si vei sti sa valorifici cu adevarat fiecare clipa.
3 comentarii:
De acord, numai ca, faza cu timp pentru de toate la mine nu merge. Probabil am nevoie de niste cursuri de planificare a timpului.
Cu toate "to do lists" pe care mi le fac, tot nu realizez ce imi propun si asta devine frustrant. De fapt, nu cred ca poti sa le faci chiar pe toate fara sa renunti la ceva. Cei care spun ca au job, scoala si se descurca fb la ambele, ca mai au si o relatie care merge ca pe roate, ca mai au timp si de iesiri cu prietenii, excursii in strainatate, timp sa lectureze carti noi, timp sa mai vada si filme, eventual sa se ocupe si de proiecte umanitare si sa mai fie si sanatosi si fericiti, ei, toti astia are full of bull s**t. Pentru ca e imposibil sa faci toate astea fara sa renunti macar la somn si la mese regulate, lucruri care duc dupa un timp la probleme de sanatate (uite deja trei lucruri in neregula cu oamenii care le fac pe toate).
So, ca sa concluzionz aceasta chestie, o sa citez ce imi spune mama mereu (da mama, o tipa pe care o admir si care imi este mai mult prietena decat parinte) "trebuie sa fii in stare sa-ti cunosti limitele si sa nu te bagi in mai multe chestii decat poti duce". La urma urmei, oricat de mult ne-am intinde puterile (ca un elastic), la un moment dat (asta in cazul in care nu esti Superman, dar pana si el are slabiciuni) ceva nu merge, la un moment dat cedezi, la un moment dat...ai nevoie de o pauza.
Best wishes to all that strive,
Lumi
Timp? Este sau nu masurabil,il avem sau ne are? Bucuresti si Timp. Ei bine viata la tara e altfel, ai timp sa fumezi linistit, acum fumezi la foc automat, ai timp sa stai la portita la o barfa, pe inserat, acum citesti stirile pe noul PDA in timp ce esti in trafic in drum spre casa. Ai timp sa mergi la biserica, acum dupa sambata noapte nu mai ai chef decat de un borcan de muraturi. Daca se cere mai mult, dai mai mult! Iti pui in chip, pui o toba de esapament noua si demarezi ca sa prinzi timpul din urma.
Idei transmise ca in Bucuresti, in timp ce fumez si sunt in trafic in drum spre casa. Am timp si de asta.
Si da!!! Sunt obosit!!!
"Daca se cere mai mult, dai mai mult!" Asa e, dar pana cand? Tine si de satisfactia pe care o ai dupa o zi plina...
Trimiteți un comentariu