Recomandare: a se lua ca atare. Ganduri fugare adunate. Moment de revolta maxima. Stil impersonal.
Multe socuri, decizii pe care le-ai luat, situatii cu care credeai ca esti impacat se zdruncina si nu mai stii cine esti, cine vrei sa fii.
Crezi si afirmi cu tarie ca esti o persoana care traieste clipa, care nu viseaza, care nu crede in basme de adormit copiii, care este directa, neinfluentabila si deodata iti dai seama ca nu vrei sa constientizezi anumite lucruri care se intampla chiar sub ochii tai. Iti dai seama ca ai slabiciuni, ca unele persoane chiar nu merita sa le dai ceea ce ai mai bun, ca exista persoane care reusesc sa te domine intr-un fel sau altul [sau poate e doar o scuza de-a ta mintindu-te ca e mai presus de tine sa fii capabil sa iei atitudine intr-un fel sau altul].
E trist... Si cu cat stai sa te gandesti mai mult la acel soc [ e de fapt unul mai mare care se rasfrange asupra mai multor situatii] si la cum ai putea sa te schimbi ca sa nu mai ai asemenea ganduri, realizezi ca de fapt asa esti tu, naiv, sincer, impulsiv, cu dorinta de a cunoaste oameni si de a trece prin situatii noi, de a te juca, de a provoca si de a accepta provocari la randul tau, de a vedea partea buna a lucrurilor si in special a oamenilor. Iti doresti sa fii putin mai rational, sa te gandesti putin mai mult inainte de a face un lucru, fara sa te amagesti cu gandul ca traiesti clipa cand de fapt, dupa ce trece euforia stai si desfici firul in patru.
Spui si crezi cu adevarat ca nu regreti nimic si inveti din fiecare greseala dar oare asa este?
Gata. Ai obosit sa te gandesti, sa iti pui intrebari. Este doar unul din multele socuri pe care le vei avea si care te vor ajuta sa te cunosti mai bine. Te amuzi la gandul ca cei care vor citi gandurile tale iti vor spune "termina cu prostiile!"
