marți, 3 iulie 2007

Ca intre timizi


Luni seara...ora 22.00...plictiseala...peripetii prin camin (imaginati-va 3 fete blocate in camera si cheia care se incapatana sa nu mai iasa din usa). In fine, destule motive ca sa accept o invitatie la un suc, invitatie venita din partea unui strain...nu ma intrebati cum am intrat in vorba cu strainul :))
Oricum, nu asta este important. Ceea ce vreau eu sa punctez este uimirea de a mai intalni oameni care nu pot privi in ochi persoana din fata lor, oameni cuprinsi de o timiditate exagerata care nu are nici un fel de legatura cu sensibilitatea, timiditate alimentata de niste emotii absolut neconstructive.
E ok sa fii timid, fiecare din noi ajungem sa fim timizi in functie de situatia in care ne plasam. In general acest fapt apare atunci cand esti pus in fata unor noi situatii care implica comunicare la scara larga.
Daca azi spun cuiva ca sunt o timida cred ca glumesc si ii apuca rasul. Si totusi asta sunt, o timida care se tine sub control. Care la un moment dat si-a dat seama ca nu trebuie sa fie iubita si acceptata de toata lumea.
Cum?? Sa faci din viata ta "un ritual" incepand cu trezitul dimineata, sa te imbraci frumos (consider o terapie impotriva timiditatii sa te imbraci asa cum iti place), sa iti propui tot felul... apoi sa socializezi cu cei din jur, sa nu fii singur. Si inca ceva: nu exista reguli stricte pe lumea aceasta.. doar facute de oameni...

2 comentarii:

Anonim spunea...

mai ai un blogger... Acum pe subiect: cum vezi timiditatea; pozitiv sau negativ??? poate intimidai bietul baiat. ;)

Mermaid spunea...

Consider ca timiditatea nu trebuie sa iti umbreasca personalitatea. Exista persoane timide pe care nu le vad altfel, sunt naturale.